Istorie
Istoria orașului Dondușeni este strâns legată de construcția căii ferate Bălți-Ocnița, care s-a început în primăvara anului 1888 și s-a finalizat în toamna anului 1893. În toamna anului 1893 începe circulația trenurilor pe calea ferată nou construită și, ca urmare, această dată poate fi considerată începutul Dondușenilor, care inițial apăruse ca o stație pe traseul sus-numit.
Pe parcursul anilor 1902-1905 în preajma edificiului gării feroviare, înălțat în 1892, au loc lucrări de construcție a stației de pompare și castelului de apă, a două depozite pentru cereale și a unei rampe pentru încărcături, a doi kilometri de șosea, precum și a trei case de locuit.
După anul 1905, pe ambele părți ale drumului de acces, astăzi strada Independenței, s-a început construcția primelor case particulare. Peste puțin, prin anul 1910 la Dondușeni au început să se facă iarmaroace, de atunci localitatea este menționată ca așezare-târg. Spre 1915 aici apar primele mici întreprinderi meșteșugărești și comerciale. În acest an, 6 cîrciumioare evreiești cu meșteri neîntrecuți în breasla negoțului și legături vechi cu Podolia alcătuiau toate instituțiile comerciale private din localitate. Olăritul prezintă o poziție dominantă în breasla meșteșugăritului popular, care avea un succes considerabil în mijlocul locuitorilor satelor din împrejurimi.
Anul 1918 înscrie o nouă pagină în istoria Basarabiei. La 27 martie, exprimând voința poporului, Sfatul Țării, în virtutea dreptului istoric și de neam, decide prin vot unanim unirea Basarabiei cu România. Ca membru al Sfatului Țării, votează pentru Marea Unire și Simeon Galițchi(11.02.1887 – 22.06.1940), plutonier major a regimentului de infanterie din Odesa, originar din Dondușeni și un patriot înflăcărat al neamului românesc, care își pierde viața în vara anului 1940 ca rezultat al cumplitelor represiuni staliniste. După 106 ani de subjugare mosculească, poporul revine la propria (sa) vatră. De la Marea Unire își deapănă letopisețul său de mai departe și gara Dondușeni. În primii ani ai Unirii, locuitorii gării se foloseau fără plată de moșiile și pădurile din preajmă, nu plăteau impozitele funciare, iar roada și alte bunuri materiale le vindeau după legile libere ale pieții.
O creștere mai rapidă a gării Dondușeni se semnifică în anii ’30. Localitatea continuă să se extindă de-a lungul căii ferate, având spre anul 1940 câteva străzi. La fel a început să crească numărului de locuitori. Din unele date statistice ale anului 1940 aflăm că la Dondușeni populația constituia circa 1314 suflete. Un primar, un șef de post și unul de gară, 4 jandarmi, un preot și 3 învățători alcătuiau toată intelectualitatea dondușenenilor. În primăvara anului 1932 pe actualul teren dintre cinematograful „Zorile” și biserica creștină s-a sfârșit construcția edificiului unei hale pentru expoziții de realizări agricole, care a jucat un rol economic și cultural valoros în viața Dondușenilor. Aici își demonstrau exponatele – cai de o frumusețe rară, animale domestice din cele mai alese, obiecte meșteșugărești și multe alte lucruri – negustorii, țăranii și meșteșugarii localnici și cei veniți din alte sate și orașe. Hala de expoziții a găzduit și un șir de trupe de circ și teatru, maeștri de artă, fruntași ai vieții publice, militanți de stat și personalități politice ai României. În diferiți ani au dat concerte de binefacere marea rapsoadă a neamului românesc Maria Tănase, cîntăreața soprană Tamara Ciobanu și mulți alți oameni de artă, care au onorat cu prezența sa hala. O filă, poate cea mai însemnată din viața divină a gării Dondușeni, e scrisă în anul 1938. la 19 decembrie biserica creștină cu hramul Sfântului Nicolae a fost sfințită. Pentru a completa impresiile istoriografice despre gara Dondușeni de pînă la război, să revenim și la alte pagini din letopisețul localității. La 1 septembrie 1940, pe un teren de pe actuala stradă Independenței, își deschide ușile o școală primară de 4 clase.
Către anii 40 în Dondușeni locuiau circa 1.300 persoane. Nori grei apar la orizontul Basarabiei la mijlocul anului 1940. În urma odiosului pact dintre Hitler și Stalin de la 26 iunie 1940 soartaBasarabiei a fost hotărâtă prin forță militară. La 22 iunie 1941 se încep a număra cele 1418 zile și nopți de bătăile crâncene și sângeroase între germani și sovietici. În această perioadă de grea cumpănă mai mult de jumătate din populația masculină a gării Dondușeni a fost mobilizată și trimisă în flăcările mistuitoare ale războiului. Veșnică pomenire celor 17 dondușeneni, care cu prețul vieții au apropiat victoria.
În 1946 — 1947 a dat peste Basarabia o foame groaznică, care au îndurat-o și dondușenarii. În acești doi ani foametea a curmat viața la 32 de suflete. Printre spațiile albe, în prezent încă puțin cercetate de istorie, este și așa – numita „Operație de deschiaburire”, care a avut loc în vara anului 1949. Ceea ce a avut să se întîmple s-a realizat numai într-o singură noapte. La 6 iulie jertfe ale acestui proces draconic au fost 11 familii din Dondușeni, care numărau 41 de suflete, inclusiv 19 copii. Scoși cu sila din propria lor vatră și mânați ca animalele la gară, unde erau îmbarcați în vagoanele pentru transportarea vitelor, apoi expediați în străfundurile Siberiei. Moara stalinistă a deschiaburirilor și deportărilor, ce a măcinat destinele acestor familii, a pus temelia colectivizării forțate în Dondușeni, care se face în a doua jumătate a anului 1949.
În anul 1957 este dată în exploatare fabrica de zahăr cu o capacitate de prelucrare a 2.100 tone de sfeclă pe zi, prima întreprindere industrială din oraș. La 9 aprilie în același an localitatea obține statut de orășel și la 1 septembrie își deschide ușile școala medie nr.1 cu 450 locuri. În anul 1963 Dondușeni devine centru raional și începe intensiv să se dezvolte infrastructura urbană, se deschide o bază auto, o organizație de construcții, instituții preșcolare, magazine, o întreprindere de reparație a drumurilor, etc. În anii 70 se pune temelia combinatului de carne. La aniversarea 100 de la întemeiere orașul Dondușeni avea o populație de peste 11.000 de locuitori.
Chiar și în ziua de azi locuitorii satului Dondușeni numesc orașul Dondușeni – gara Dondușeni. Astfel, des poți auzi de la ei „am fost la gară” ceea ce de fapt înseamnă că au fost în or. Dondușeni.
