Personalități marcante

---

MIHAI BĂTRÎNU- MEMORIE CULTURALĂ DONDUȘENEANĂ

 

Generatia zilelor de azi are mare nostalgie față de trecutul cultural al moldovenilor, și nu numai de ceea ce ține de folclor, epos sau mituri.

Mereu vin în amintiri personalități, care au știut să-și găsească harul Dumnezeiesc, să creeze, să pasioneze, să îndrăgostească de sine universul, ca apoi, subit, să treacă în neființă.

O astfel de amintire revine și talentatului acordeonist din Cernoleuca, Dondușeni, Mihai Bătrînu.

Cine l-a cunoscut, nu poate uita virtuozitatea lui muzicală, melodiile interpretate, mișcările uimitoare ale degetelor, care păreau că nu ating notele acordeonului, deși melodia curgea ca dintr-un izvor cu apă cristalină.

Cine l-a cunoscut doar virtual, are aceeași senzație de mister, de pasiune supraterestra, de finețe și acuratețe auditiva și interpretativă.

Un înger de acordeon, o personalitate ce pare, nici că avea nevoie de a studia acordeonul.

Profesorii lui Mihai aveau impresia, că acesta a cunoscut muzica din prima zi de viață.

Mihai Bătrănu s-a născut la 3 iulie 1954 în satul Cernoleuca, la nordul Moldovei.

Face studii muzicale la Școala De Cultură „Elena Sîrbu” din orașul Soroca, clasa de acordeon.

Absolvește apoi Institutul de Arte „Gavriil Muzicescu”, actualmente Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice  din Chișinău, specialitatea acordeon.

Cariera și-o începe în anul 1973 în calitate de acordeonist al tarafului „Doina Moldovei” din satul Tîrnova, raionul Dondușeni. Tot aici este conducătorul unei formații de amatori.

Apoi vine la „Veselia”, orchestră de muzică populară, unde activează în anii 1974-1975 ca acordeonist.

Observat imediat ca un talentat muzician, este invitat în 1975  în orchestra de muzică populară „Folclor” a Radioteleviziunii Naționale.

A înregistrat la Radioul Naţional circa 50 de lucrări de muzică populară instrumentală.

A făcut turnee cu colectivul său, a participat la mai multe concursuri şi festivaluri. În anul 1989 devine Laureat al Festivalului Interpreților Instrumentişti de la Moscova.

Distincţii: În anul 1995 i s-a conferit titlul onorific de Maestru în Artă al Republicii Moldova.

A plecat la ceruri la vârsta de 45 de ani (1999).

Amintirile, însă, trăiesc!

La Cernoleuca este cunoscut și de mic și de mare.

La Dondușeni se organizează Festival de muzică „Mihai Bătrînu”, care descoperă noi talente ale genului muzical promovat de accordionist.

Școala de Muzică și Artă Plastică din orașul Dondușeni îi poartă numele.

Energia muzicii, frumusețea sufletului, de care a dat dovadă muzicianul, vor dăinui mereu pe urmele „pașilor pierduți„ de Mihai Bătrînu.

 

Nina Juraveț,

 Biblioteca Publică „Ion Druță”, Dondușeni.

---

ION DRUȚĂ AL NOSTRU ȘI AL TUTUROR

Dacă treci pe la nordul Moldovei, vino și la Horodiște Dondușeni, o  localitate mică, dar cu oameni harnici și gospodari,pe care-i vei cunoaște și îți vor rămâne în prieteni pe viață, chiar dacă nu au fiecare din ei pagină de Facebook.

Anume aici, în această localitate, la 3 septembrie 1928 s-a născut Ion Druță – personalitate notorie pentru cultura neamului moldav , dar și pentru o lume mai largă, deoarece scriitorul, dramaturgul, poetul și istoricul literar Ion Druță, prin creație și talent aparține întregului univers.

Acesta este destinul omului de creație, calea pe care o parcurge și care-și duce cu demnitate povara proprie, sortită de la naștere, dar și „Povara bunătății noastre”, metaforic expusă de autor în toate operele literare scrise, precum și în sufletul propriu de creator, adânc sensibil la microuniversul locului unde s-a născut, a copilărit, unde a cunoscut lumea prin filtrul cultural, istoric și spiritual al comunității de țară, de neam.

Aici te lași tentat de farmecul cuvintelor druțiene și simți vorba firului de iarbă, parabola băsmălii fluturânde a maicii scriitorului, glasul cocostârcilor – iubitori de mediu curat și sănătos, povețele mătușei Ruța, glasul povățuitor și mistic al  Clopotniței  și multe altele, or rămâne doar să te afiliezi la undele poetice ale capodoperei druțiene.

De ce el, Druță este atât de al nostru.

O întrebare retorică, al căreii răspuns îl avem deja selectat din misterul Dumnezeiesc, pentru că:

• Opera sa este , în linii mari, o expresie a existenței spirituale și morale în fața  a tot ce subminează naționalul, umanul, sacrul.
• Druță este artistul care crede în forța, integritatea și frumusețea vieții populare.
• El este conștient de valoarea inestimabilă a legendelor și tradițiilor, a muzicii și poeticul poporului.
• Creația lui Ion Druță a jucat un rol central în geografia culturală a țării noastre.
• Opera sa cu urcușuri și coborâșuri valorice, ilustrează un model de verticalitate spirituală și este calificată drept o etapă importantă în evoluția literaturii române din Republica Moldova.
• Însuși scriitorul a avut și continuă să aibă o enormă influență în promovarea limbii literare române. Aceasta a demonstrat prestigiul literaturii române pe scară universală și a înșiși moldovenilor ca firi profunde, ca oameni de aleasă performanță spirituală.

Așa spunea Grigore Vieru despre marele Druță. Și cine putea să spună mai frumos?

Ion C. Ciobanu zicea: „Teme multe,subiecte diferite, caractere inconfundabile. Frământări!Și peste tot domină poezia, lirismul, duioșia”.

Anume prin aceasta s-a făcut alegerea de a-l savura, admira și concepe pe acest Druță irepetabil, inedit,admirat la Chișinău și  Moscova,  București și Riga, Paris și Berlin.

Opera druțiană a fost tradusă în peste 30 de limbi și continuă să fie tradusă.

Mulți studiază limbajul, pentru a-l citi pe Druță în original.

S-a bucurat de multe distincții. Din ele:

• 2008- Anul „Ion Druță” în Republica Moldova
• Membru de onoare al Academiei Române (1992)
• Membru titular al Academiei de Științe a Moldovei(1992)
• Inclus în lista celor 10 mari scriitori din lume pentru anul 1990
• Președinte de Onoare al Uniunii Scriitorilor din Moldova 1987- 1990
• Titlul Onorific de Scriitor al Poporului din  Moldova (1988)
• Ordinul Republicii (1984)
• Ordinul Lenin (1988)
• Ordinul Drapelul Roșu de Muncă( 1960)
• Ordinul Drapelul Roșu de Muncă 1960
• Premiul de Stat pe anul 2008
• Premiul „Mihai Eminescu”1988
• Premiul „ Vasile Alecsandri” al Uniunii Oamenilor de Teatru din Moldova 1988
• Premiul de Stat al R.S.S.M (1967)

Și nu distincțiile l-au marcat pe Ion Druță ca personalitate, om de creație și scriitor.

Meritele lui vin din graiul spiritului, din felul de a fi, de a vedea și a concepe realitatea, trecută prin lumea lăuntrică și exteriorizată atât de specific pentru fiecare cititor, care vede și savurează opera și eroii principali prin propriul concept de percepere a lumii.

De aceea, opera druțiană este dragă și iubit apreciată de diferite categorii de vârstă. Oricine se regăsește  sugestiv și aproape de „eul” propriu pe paginile literare ale lui Druță.

Maestrul Ion Druță, pe lângă faptul că este un scriitor talentat, s-a dovedit că are și o deosebită intuiție istorică.

„Pământul, istoria și limba sunt esența, cei trei stâlpi pe care se ține neamul” . (Ion Druță).

Anume el a dat ideea de a construi la Soroca monumentul „ Lumânarea Recunoștinței” dedicat scriitorului anonim Badea Mior.

Lumânarea Recunoștinței crescând din adâncul trecutului nostru, reprezintă un omagiu adus tuturor eroilor anonimi, care au păstrat cultura, limba și istoria în paleta policromă a civilizației umane.

Ne dorim ca scriitorul să trăiască veșnic și așa va fi.

Astăzi îi cântăm doine și cântece populare, amenajăm expoziții, inaugurăm muzee, facem dezbateri și promovăm în puterea sufletelor noastre pe cel cine este Ion Druță și care va rămâne urmașilor  noștri.

Poze din muzeul „Ion Druță”, Biblioteca Publică Raională „Ion Druță”, Dondușeni.

 Nina Juraveț,șef serviciu bibliografie,

 Biblioteca publică „Ion Druță”,Dondușeni

---

ACTOR CRESCUT ÎNTRE FOAMETE ȘI DEPORTĂRI

Rusu Vitalii Alexandru − Artist al Poporului din RSS Moldovenească (1989). Născut la 12 august 1941 în satul Plop, raionul Donduşeni, Moldova.

A absolvit Institutul de Arte din Chișinău (1964). A lucrat în calitate de actor şi regizor principal la Teatrul Muzical-Dramatic din Moldova.

A jucat peste  80 de roluri de teatru și film.

A fost desemnat laureat al Premiului Național în 2014.

În 1983 i s-a conferit titlul de Artist al Poporului din RM

în 1973 deține premiul Unional pentru rolul Hlestakov din „Revizorul” de Gogol.

Este Cavaler al „Ordinului Republicii”.

Cetățean de onoare al raionului Dondușeni.

Dacă ar fi sa parafrazez  expresia „ nasc și la Moldova oameni”, apoi ași  substitui substantivul Moldova prin alt substantiv, „mult mai propriu pentru dondușeneni”, deoarece perind în amintiri personalitățile notorii și poposesc în satul Plop, unde s-a născut și a crescut actorul, regizorul Vitalie Rusu.

Când este întrebat despre copilărie , îi plăcea să spună cu satisfacție, că satul de baștină intră în pădure. Fiind copil cutreiera  pădurea, precum zicea și marele Eminescu  „Fiind copil păduri cutreieram…”

Așa poate să  reflecte realitatea doar   prisma ochilor persoanelor înrudite, cu tangențe deosebit de senine de suflet și chip.

Te miră faptul, cum ar fi înrudit Vitalie Rusu cu Mihai Eminescu?

Poate că da, dar poate că nu, or cunoaștem bine, că aceste ființe dragi sufletelor noastre au comun spațiul moldav, codrul și izvorul, graiul și cântecul, parabole și zicale populare, umorul și sarcasmul specific nouă, moldovenilor.

Și nu contează epoca în care au trăit și creat. Contează reflecțiile, mărturisirile, faptele și trăirile spirituale, dragostea de țară, de grai, de casa părintească și de tot ce a fost , este și va dăinui.

„Filmul” copilăriei actorului Vitalie Rusu conține multe amintiri.

Crescut între foamete și deportări, actorul a păstrat cu sfințenie toată splendoare nordului, școala vieții, jucăriile care erau niște „scripci din bețe de floarea soarelui„ , lacul, în care se balabanea cu prietenii, ieșind din el negri ca Michiduță.

Ține minte cum mâncau sfeclă crudă, geandră de linte și buruieni.

Prima profesoară a actorului a fost mama Lidia, care a activat la Dominteni, Drochia, unde au fost deportați cu toată familia.

De sărbători, Vitalie nu avea permisiunea părinților de a merge cu colindul, dar cânta, recita poezii pe scena școlară și aceasta îl pasiona.

Actorul studiază doi  ani la Institutul pedagogic „Alecu Russo” din Bălți, apoi trece la Conservatorul de Arte din Chișinău.

Evadează din nou la Bălți, căci se simțea „urât” comparativ cu ceilalți colegi din Chișinău.

În 1964 absolvește conservatorul „Gavril Musicescu” din Chișinău, astăzi Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice  cu specialitatea –actor de film și teatru.

Cariera de actor începe în 1962, când a fost angajat în trupa Teatrului „A.S. Pușkin”, actualmente Teatrul Național „Mihai Eminescu” .

Este și regizor, a montat spectacole care i-au adus premiul I pentru regie.

Lumea îl cunoaște din filme, jucând roluri memorabile sau generând zâmbete și sarcasm în cadrul emisiunilor televizate „ Teatrul de miniaturi”.

La un anumit moment s-a detașat de teatru și a devenit angajat la Ambasada Republicii Moldova la București.

Peste șase ani revine la pasiunea de actor.

Astăzi îl găsim la teatru și ne bucurăm nespus, chiar dacă, după cum afirmă actorul, „nu este bătrân, dar puțin cam vechi”

Filmografia:

Se filmează din 1976.

„Nimeni afară de tine” − Filip Guţu,

„Ţipăt” (1981) – soţul Anei,

„Trece lebăda pe apă” (1982) – soldat de pe front,

„Prietenia bărbătească” (1982) − Găitan.

Nina Juraveț, bibliograf ,
Biblioteca Publică „ Ion Druță”, Dondușeni